Captură de ”hribi”

Hribul sau după denumirea științifică ”Boletus edulis”, este o ciupercă comestibilă și cu valoare gastronomică ridicată ce se întâlnește frecvent în pădurile noastre, începând din luna iunie până în octombrie. De obicei frecvența este mai mare în luna iunie și mai în toamnă, în luna octombrie, deoarece lunile de vară fiind mai secetoase nu favorizează dezvoltarea ciupercilor. Prin Maramureș și Sălaj mai este denumit ”Pitoi”.
Anul 2015 a fost unul destul de vitreg în ceea ce privește producția de hribi (cel puțin în nord-vestul României), care și-au făcut apariția abia în toamnă, însă plăcerea de a le culege a fost cu atât mai mare, în ciuda ploii care ne-a urmărit mai tot drumul.

În aceeași perioadă cu hribii se întâlnesc frecvent și ciupercile Amanita muscaria, pe denumirea populară ”Pălăria șarpelui”, care având pălăria roșie cu pete albe arată foarte bine în fotografii, însă atuurile se opresc aici deoarece această ciupercă este una deosebit de otrăvitoare,substanța responsabilă fiind ”muscarina” care a fost extrasă pentru prima dată tocmai din această ciupercă în anul 1869, de aici și denumirea. Substanța este o neurotoxină  cu acțiune la nivelul sinapselor, iar în caz de consum accidental cauzează halucinații, interpretate de oamenii de rând ca nebunie sau ”bolunzire”, prin satele din Transilvania.

Comentariile sunt închise.